zăvorul intrării era închis
de Archaeidae prin urzeala lor de mătase argintie,
dincolo de prag, parcă după-un veac aproape întreg,
mă aștepta oglinda cu rama vopsită scorojit-albastru...
privesc îndelung la brazdele adânci croite în frunte
răsfirate până peste umerii aplecați
ce nu mai pot duce greutatea carelor cu făină
ce-mi acoperă creștetul și ochii lăcrimați
de întunericul luminii!
cine oare mi-o schimbat oglinda?
mi-am întâlnit apoi viii, împrăștiați
printre morții cuminți din morminte,
le-am presărat petale cu lacrimi de ceară
pe amintirile sufletelor venite la clacă.
vezi mai multe poezii de: arfy
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulțam fain pentru urări și apreciere!
arfy (autor)
miercuri, 27 mai 2015
Bine ai venit,frumos.
ALapis
sâmbătă, 23 mai 2015
Bun venit in lumea poeziei! Sper sa te simti bine printre noi
oana
vineri, 22 mai 2015
Te felicit pentru o poezie deosebita ! Paianjenii au tesut panza...frumoasa accentuare a timpului ce a trecut ...vopseaua scorojita , la fel ,...apoi descrierea persoanei din oglinda ...refuzul de a accepta ..."cine mi-a schimbat oglinda ?"....
apoi totul se concretizeaza prin faptul ca toti ceilalti s-au dus , a ramas doar amintirea ....
o poezie foarte , foarte buna ...este ca un lant care de la za la za ...se complica ...
Te felicit sincer ! Bine ai venit pe site ! :)
Adina Speranta
vineri, 22 mai 2015
Adânc..dureroasă..frumoasă. Și...bine ai venit pe site !
mirimirela
vineri, 22 mai 2015