Vraja copilăriei - Artangel
Poezie adăugată de: Artangel

    joi, 09 aprilie 2020

Fericit eram cândva,
În primii ani de școală,
Prin Săcele pe undeva,
Când mă mai țineau în poală.

La școală în prima zi
Singurel m-am prezentat,
Trebuia a mă trezi,
Sculându-mă iute din pat!

Pe colegi îi cunoșteam
Umblând la grădiniță,
Și nu prea înțelegeam,
Cum de iubeam o fetiță!

Mulți copii ne adunam
La poarta casei noastre,
Jocuri multe născoceam,
În cilpele măiestre!

Spre izvorul din pădure,
Trecea șirul indian,
Ca natura să ne fure,
Cu-n peisaj eminescian!

La filmele indiene,
Ore-ntregi stăteam la rând...
Clipele lacrimogene,
Ne dirijau foarte curând.

La nunți cu găleata plină
În fața porții stăteam,
Așteptând nuntași să vină...
Puneau banii ce-i împărțeam!

La biserică la poartă,
Mărunțiș se arunca,
Mireasa frumoasa fată,
Cu zâmbetu-i ne fermeca!

Ne duceam și printre blocuri,
Pe unde ne jucam voioși,
Ne spuneau în multe locuri,
Că suntem prea gălăgioși.

Când prindeam o zi de piață,
Vai, ce fericit eram,
Cu mămica, altă viață,
Mâncând urdă… mă săturam!

Ne duceam să facem baie,
În apa Târlungului,
Erau mulți copii, o droaie,
Mai spre ora prânzului!

La școală c-o fată-n bancă,
Ce cuminte mai eram,
De la zâna săceleancă,
Niciodată nu copiam!

Din bancă să nu ne schimbe,
Mă purtam frumos cu ea,
Așteptam să se mai plimbe,
Să apuc să mă uit la ea!

Printre căpițele de fân,
Ne jucam de-atâtea ori,
Iar de sosea al lor stăpân,
Fugeam prin iarbă, după flori!

Alergând de colo-colo,
Pe cineva am deranjat,
Ne-a zgonit iute de-acolo,
Un tânăr amorezat!

Nea Munteanu pe o bancă,
De multe ori singur stătea,
Sau cu o vecină, parcă,
Ce frumos ne povestea!

Era un om atât de blând…
Foarte plăcut, nu prea glumea,
Sub fereastra noastră stând
Pe Mocanilor opt, la cișmea!

Acolo aș vrea să stau,
Cu copilăria mea,
Unde mulți mă cunoșteau,
Muza mea, nu prea dormea!

Lăsați-mă în lumea mea,
Unde mă simt mai bine,
La un izvor, sau la cișmea,
Ce a fost… nu mai revine!

Lăsați-mă iar în Săcele,
Cu copilăria mea,
Căci în toate visele mele,
Îmi amintesc mereu de ea!

De voi avea zile sub stele,
De locul în care m-am născut,
De vin bune, de vin rele…
Îmi voi aminti, unde-am crescut!



vezi mai multe poezii de: Artangel




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.