Nu-i greu deloc
Să intuieşti
Că plaja-i plină
De schelete
Şi nu mă mir
Cǎ par fireşti
Pe un nisip
Cu irizaţii de safir.
Un muşchi
Gingaş,
Un sân
Te mişcă
Pentr-o secundă,
Dar gândul,
Hoţ-hapsân,
Spre goluri
Se afundă.
Că sunt
Atât de multe oase,
În cimitir
Ca şi pe plajă,
Nu mă-ndoiesc,
Dar ce foloase
Ne aduc,
Doar simpla vrajă?
vezi mai multe poezii de: samoila
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.