Ne-am scuturat de praful ce s-a lipit de piele
Sub ochii triști ai lunii când scormoneam în rouă
Și căutam diamante prin lacrimile grele,
Deși în jurul nostru simțeam cum iarăși plouă.
Adesea învelind icoana blestemată,
Ce ne-a purtat prin crângul acestor lumi de ceară.
Am implorat furtuna s-apară înc-o dată,
Să ne inunde trupul și lacrima amară.
Când am pășit pe culmea cea plină de trăiri,
Eram doar noi și vântul și fluturi mulți în zare...
Și urmăream destinul răpus de amintiri...
Dar am citit odată că tot ce-i bun dispare.
Am încercat s-alegem un trai obișnuit
Punând mână cu mână să ne clădim un zâmbet
Dar fericirea însă deloc nu a venit,
Că dincolo de toate, rămâi cu ce-ai in suflet!
Georgian Ionut Zamfira 24.02.2021
vezi mai multe poezii de: Ionutz21
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.