Către grădină, către lume, urcând din nou,
Tovarăși puternici, fiice, fii, vestind
Iubirea, viața trupurilor lor, sensul și ființa,
Priviți cu uimire, aici, învierea mea după somn;
Ciclurile ce se rotesc, în vastul lor curs, m-au adus iarăși,
Plin de iubire, matur – totul îmi pare frumos – totul minunat;
Mădularele mele și focul tremurător ce pulsează mereu prin ele,
Din motive dintre cele mai minunate;
Existând, privesc și pătrund neîncetat,
Împăcat cu prezentul – împăcat cu trecutul,
Cu Eva alături sau în urma mea,
Sau în fața mea, iar eu urmând-o la fel.
vezi mai multe poezii de: Walt Whitman
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.