Tu, cel ce celebrezi trecutul!
Tu, cel ce ai explorat exteriorul, înfățișările popoarelor — viața
care s-a lăsat văzută;
Tu, cel ce l-ai înfățișat pe om ca pe o ființă a politicii, a colectivităților,
a cârmuitorilor și a preoților;
Eu, locuitor al munților Alleghany, îl înfățișez așa cum este el în sine,
în virtutea propriei sale ființe,
Simțind pulsul vieții care rareori s-a lăsat văzută (marea
mândrie a omului față de sine însuși);
Eu, cântăreț al Personalității, schițând ceea ce urmează să fie,
Proiectez istoria viitorului.
vezi mai multe poezii de: Walt Whitman
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.