Din drumul meu mă opresc, o clipă
Pentru tine! Pentru Ameriva!
Tot mai slăvesc prezentul – tot mai vestesc Statelor un viitor sublim
Și, privind spre trecut, spre indigenii cei roșii, rostesc vorbe de care văzduhul e plin.
Indigenii roșii!
Suflare vie, ropot de ploi și zăpezi, strigăt de paseri și animale în pădure – pentru noi, silabe și nume;
Okonee, Koosa, Ottava, Monongahela, Sauk, Natchez, Cattahoocee, Kaqueta, Orinoco
Wabesh, Miami, Siginaw, Chippewa, Oshkosh, Waiia Walla,
Ei se topesc, se pierd, lăsând Statelor asemenea amintiri, împânzind cu nume pământuri și ape.
Traducere Margareta Sterian
vezi mai multe poezii de: Walt Whitman
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.