Casa mea lângă ruine
Este înălțată trainic,
Sălcii vechi numai suspine
Freamătă-n apusul cainic.
După mine va fi oare
Cineva să nu mă uite?
Căci tristețea nu mai doare
Viețile demult trecute.
Traducere V. Bragagiu
vezi mai multe poezii de: Wang Wei