Lasă șarpele să aștepte sub
buruiana lui
și scrisul
să fie cu cuvintele domoale și iuți, ascuțite
să izbească, liniștite în așteptare,
fără somn
reconciliind prin metaforă
oamenii și pietrele.
Compune. (Nu există idei
decât în lucruri). Născocește!
Saxifraga e floarea mea țănduritoarea stâncilor.
vezi mai multe poezii de: William Carlos Williams