Sonet CXIX - William Shakespeare

Ce lacrimi de sirena am sorbit,
Din alambic de iad înselator,
Speram cu teama, deznadajduit,
Pierdeam când ma vedeam biruitor!

Ce erezie inima comite,
Când prea blagoslovita se socoate!
Cum mi-au stat ochii-afara din orbite,
În zapaceala febrei delirante!

E darul bolii,-acum ma învoiesc,
Cucuta cu osânda se-ndulceste;
Iubirea dusa, de-o reconstruiesc,
Mai mult ca la-nceput ma istoveste.

Prin cazna ma re-mpac cu-al meu putin,
Si de trei ori ce-am irosit obtin.


traducere: Laurean Mihai Gherman



vezi mai multe poezii de: William Shakespeare




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.