Traducere de Octavian Cocoş
Iubirea mea-i ca febra, şi ea, zău,
Ar creşte şi mai mult dac-ar putea;
Mănâncă numai ce îi face rău
Şi-i dă stricatei pofte tot ce vrea.
Iar judecata, vraci, bineînţeles,
Văzând că n-o ascult, şi-am ochi pieriţi,
M-a părăsit, şi-atunci am înţeles,
Dorinţa-i moarte, leacu-i s-o eviţi.
Şi-acum că a plecat, n-am ce să fac,
Sunt mai nebun şi mai neliniştit;
Vorbesc aiurea şi mă simt buimac,
De adevăr de tot m-am despărţit.
Şi jur c-ai chipul alb şi luminos
Când e ca iadul, negru, întunecos.
vezi mai multe poezii de: William Shakespeare
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.