Departe, departe cade amurgul,
Vânăt păun cu penele veştede.
Ploaia de cenuşă a nopţii
Ne va cădea peste creştete.
Poate se vor aprinde copacii
Undeva-n păduri seculare.
Aceeaşi faţă roşie a lunii
Vom pune-o căpătâi fiecare.
vezi mai multe poezii de: Zaharia Stancu