Carnea e oaselor geamănă,
Oasele, sângelui gemene.
Moarte, cine îţi seamănă,
Cine mai poate să-ţi semene?
Poate eşti câmp înflorit,
Poate eşti hrubă de sare,
În care, ca un stâlp înlemnit,
Stă, fără-ntrebări, fiecare.
vezi mai multe poezii de: Zaharia Stancu