Om în amurg - Zaharia Stancu

Acum sunt un om în amurg,
Fugi în munţii tăi, căprioară,
Nu mai râvnesc să-ţi sărut buzele
A doua oară, a treia oară.

Acum sunt un om în amurg.
Pieri din juru-mi, viclean bancher,
N-am ce să mai fac cu aurul tău,
Aurul n-are trecere în cer.

Fiece zi are amurg,
Fiece zi are şi zori.
Toamna via e plină de struguri,
Primăvara numai de flori.

Acum sunt un om în amurg,
Ora amiezii a fost dulce, dulce.
În cuibul ei din fulgi de zăpadă,
Luna s-a dus să se culce.



vezi mai multe poezii de: Zaharia Stancu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.