Păpuşa de cârpă mi-a spus:
Poţi să-mi spargi sticlele ochilor, nu ţip.
Poţi să-mi spargi pântecul de tărâţe, nu ţip,
Poţi să-mi răsuceşti gâtul de sârmă, nu ţip.
Dar dacă-mi vei muşca umerii, umerii,
Dacă-mi vei muşca degetele, degetele,
Dacă-mi vei răscoli genunchii, genunchii,
Voi învia, voi învia sigur.
vezi mai multe poezii de: Zaharia Stancu