Zâmbesc nebunii - Ionutz21
Poezie adăugată de: Ionutz21

    vineri, 01 aprilie 2022

Zâmbesc nebunii tot privind departe
Vorbind cu zidul care-i ține-n lanțuri,
Cu gândul sapă adâncite șanțuri,
Dar nu ajung la sfânta libertate!

Ei venerează tot ce-nseamnă "viață"
Mușcând obrazul celor ce-i tratează
Dar Dumnezeu îi vede și oftează,
Plantând căldura-n trupul lor de gheață.

Zâmbesc nebunii sub armuri de humă
Strivind aluatul plin de-nțelepciune,
Dar zidul vieții-i unica minune,
Pe care nu-l parcurgem nici în glumă!

Sunt simpli oameni cu puteri divine,
Răpuși de amnezia inocentă
Realul este lumea imperfectă,
Când omul se îndreaptă spre ruine.

Zâmbesc nebunii când afară plouă
Și caută să prindă-un strop de viață,
Nebunul este omul ce învață,
Că dincolo de zid e-o lume nouă!



vezi mai multe poezii de: Ionutz21




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.