Zbor în doi - stefan doroftei doimaneanu
Poezie adăugată de: Stefan Doroftei-Doimaneanu

    sâmbătă, 09 decembrie 2017

Ca un copac în toamna cenuşie,
Se scutura cerul de nori şi stele,
Ne-am întâlnit pe-a nopţilor fâşie
Când amândoi ne agăţam de ele.

În molecula timpului, pe seară,
Ne dăruiam petale de iubire,
Iar luna se grăbea ca să apară
Cu noi steluţe prinse în privire.

Mai aţipeam pe raze-n constelaţii
Înfăşuraţi în aură divină,
Cerul intra mereu în modulaţii
Şi ne cânta pe strune de lumină.

Zburam până spre zorile de ziuă
Purtând în noi fărâme de cuvinte,
Vântul tăcut bătea norii în piuă
Şi ne-ndemna să facem jurăminte.

Iar într-o zi, privind în urma noastră
Am înţeles să ne oprim din zboruri,
Pentru a-mbăţişa luna măiastră
Şi a primi la un altar onoruri.



vezi mai multe poezii de: Stefan Doroftei-Doimaneanu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

simona ana
Mulţumesc frumos!
stefan doroftei doimaneanu
joi, 14 decembrie 2017


Felicitari
traian
sâmbătă, 09 decembrie 2017


Foarte frumoasă poezie; un drag să te citesc!
simona ana
sâmbătă, 09 decembrie 2017