Acum,
când floarea pomilor purcede drum de rod
în cânt de alb și roz, de mov și galben,
când frunza strigă ierbii și amândouă vieții,
când Persefona, a Demetrei fiică,
se-ntoarce-nmiresmată de sevă în Olimp,
zbor gând pios
pentru acei ce, ca și Crist,
plecat-au întru înviere;
zbor gând de dragoste de mamă, tată,
de soră, frate, rudă și prieten;
zbor gând de viață lungă și belșug,
cu ram de salcie împodobit;
zbor gând curat
scăldat în zori de zi senină;
zbor flori,
zbor alb,
zbor dragoste și
zbor lumină.
vezi mai multe poezii de: Petruvio
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Îmi consider stihurile ca bănci la margine de potecă unde pot sta și eu (la o "bârfă") dar unde se pot odihni și alții, înainte de a trece mai departe. Nu e nimeni obligat să poposească pe banca mea, dar cei care o fac îmi devin prieteni.
Mulțumesc :)
Petruvio (autor)
marți, 05 martie 2019
Dăruită din suflet, poezia aduce seninul mai aproape :)
Felicitări și mulțumesc! :)
Adina Speranta
marți, 05 martie 2019