Îmi este sufletul plin de vise
precum o licoare bahică
ce pătrunde-n viață
încălzind cărările sufletului.
Sufletului meu de albatros
îi plac zborurile
printre suflete frumoase
ocolind prada
transformând totul în prietenie
nu contează adierile de vânt
contează aranjarea cuvintelor
în sufletele calde
ce-și picură speranțe
prin visele frumoase.
Visez flori din altă lume
pe cărările vieții...
Visez zboruri neînfrânte
spre cerescul tărâmului din vis,
mă tulbură cuvintele seci
ce nu-și găsesc locul
pe portativul vieții.
Pentru că mă plimb
prin gândurile
frumos amenajate cu cărări ,
încă, nepierdute cu emoții
ce-mi decorează sufletul
în plină toamnă cu stări discrete
ce trec dincolo de tăceri știute
în care amintirile nu mor,
voi fredona mereu frumusețea vieții
indiferent ce-mi va dărui viața!...
Alunec în abis ,uneori,
cu aripi frânte
tremurând de teama nezborului
dar în clipa următoare
mă înalț frumos și lin
spre frumusețea zilei
ce-mi oferă speranțe
visând spre alte zboruri
în care curcubeul
îmi dăruiește chemări spre înaltul
unei vieți frumoase.
vezi mai multe poezii de: AlbAtros