Zbucium - Vizireanu Daniela
Poezie adăugată de: danielavizireanu

    marţi, 07 noiembrie 2017

Nimeni nu mai știe...
Ce plânge poetul ori zbuciumul poeziei.
Din otravă morală cresc flori de măr,
În izvoare de suferință plutesc nuferi roz.
Visam alegorii în trenul de noapte,
Anotimpul ploios îmi cânta serenade.

Era tristețea de a nu cunoaște altă viață...
Îngeri bolnavi ai razelor telurice cu toții suntem,
Și, a te destăinui, prea mult, e întristător...



vezi mai multe poezii de: danielavizireanu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.