Ci minunînd să mă cutreier zeu
Să-mi caut neîncetat mirarea
Într-un rotund misterios de curcubeu
Să regăsesc din plin iertarea !
Să mă cuprind de parc-aș fi întreg
Nicicînd pierdut de patimi sfîșiate
Să mă prefac apoi că înțeleg
De ce nu am în viața ta întîietate...
Să mă scufund adînc într-un înalt ca zarea
Îngenunchind ades fălosul Eu
Să uit definitiv Uitarea...
Trezindu-mă în Dumnezeu !
Chiar dacă sînt un plîns de vise nesecate
Precum o umbră de Orfeu
și-n lumea ta nu am prioritate,
Zîmbește-mă Acum, că ne-om iubi mereu
O clipă-n plus pe lîngă... o Eternitate !
vezi mai multe poezii de: arbatel
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.