ZIUA MONDIALĂ A POEZIEI ÎN MAGIA CUVINTELOR
„Poetul ca şi soldatul
nu are viaţă personală.
Viaţa lui personală este praf
şi pulbere.” - Nichita Stănescu
Când scriitorul pe ogorul cuvântului ară,
în brazdă e însămânțată pulbere stelară. - Maria Filipoiu
Ziua Mondială a Poeziei a fost declarată de UNESCO în 1999, pe data de 21 Martie, cu scopul de scriere și promovare a poeziei în cultură prin publicarea și predarea ei în învățământul din întreaga lume, spre încurajarea cititului. Pe lângă încântarea de a descoperi lumea și emoțiile prin intermediul metaforelor și a tuturor figurilor de stil utilizate de această formă de artă, poezia are numeroase efecte de dezvoltare intelectuală asupra individului
Totodată, „Ziua Internațională a Poeziei” urmărește să susțină creația poetică, stabilirea unui dialog între poezie și alte genuri ale creației, editarea și promovarea poeziei ca artă oferită oamenilor, ca o contribuție remarcabilă la îmbogățirea culturii și spiritualității universale.
Este cunoscut faptul că cititul poeziilor bucură spiritul uman la fel de mult ca muzica și stimulează gândirea și memorarea prin conexiunile neuronale, devenind mai active la subiecții care citesc poezii, decât la cei care citesc altceva.
„Poezia este muzica sufletului şi, mai presus de toate, a sufletelor mari şi sensibile .” - Voltaire
Scrierea unei poezii sau transcrierea ei de către cititor are efecte surprinzătoare asupra vocabularului, fiind o modalitate excelentă de a-l îmbogăți. Cei care scriu poezie își mențin memoria în formă, fiind inspirați să caute și să combine cuvintele cât mai potrivit, realizând o formă elevată a textului oferit publicului cititor.
Stilurile în care se scrie poezia diferă în funcție de perioada istorică și gradul de cultură al popoarelor precum și de inspirația condeierilor în abordarea și concretizarea actului artistic, dar oferă un orizont de cunoaștere a identității culturale a fiecărei națiuni.
„Părerea mea este că poetul nu are oepocă a lui;
epoca îşi are poeţii ei şi, îngenere, epoca îşi vede singură poeţii.” - Nichita Stănescu - Gânduri
Poezia aparține genului liric și este o cântare a cuvintelor spre încântare spirituală.
Cel mai vechi poem este „Epopeea lui Ghilgameș”, având în jur de 4000 de ani, aparține culturii sumero-babiloniene și a fost dedicată regelui Ghilgameș, despre care se spune că era jumătate zeu și jumătate om.
Cel mai lung poem poem scris vreodată este „Mahabharata”. Are nu mai puțin de 1.800.000 de cuvinte, peste 100.000 de versuri și provine din India antică, fiind scris în sanscrită.
În România, până în prezent a fost înregistrat de Guiness Book, cel mai lung poem de dragoste, alcătuit din 98 de strofe - „Luceafărul”, de Mihai Eminescu.
DRAGOSTEA DE POEZIE
(sonet omagial scriitorului)
Privește, Doamne, slujitori de cuvânt,
Ce şi-au pus iubirea în poezie,
Pe timp de pace sau de pandemie,
De timp să nu le fie sufletul frânt!
Pune har pe-aripi de inspiraţie,
Să sune acorduri lirice în cânt
Şi către veşnicie să-şi ia avânt,
Cu magie din a Ta creație.
Sfinţeşte-le spirit cu Duhul Tău Sfânt,
De-a fi victorioşi în bătălie,
Dezbrăcaţi de al virusului veşmânt.
În primăveri să le-aduci reverie
Şi dă-le destin poetic, neînfrânt,
Să-ţi slăvească sfânta Împărăţie.
3. Martie - Ziua Mondială a Scriitorului
CARTEA - IUBIRE SUFLETEASCĂ
(sonet creației)
Prin lumea grăbită către uitare,
cartea este iubire sufleteacă,
ce în cuvinte poate să grăiască
sentimente pe-a dorului cărare.
Un mire devotat să întâlnească,
aleargă muză pe-a ochilor zare,
în stihuri să fie revelatoare
și cu poetul să se logodească.
Încununați de brațele solare
se-avântă spre veșnicia cerească,
să le dea zeii binecuvântare.
O poezie vrând să plăsmuiască
din sentimente călăuzitoare,
pe aripi de vis plutesc să renască.
POPAS ÎN REGATUL CUVÂNTULUI
(sonet gândului înaripat)
Cu glasul slovei dau gândului avânt,
Să-mi pot duce vis pe plai de baladă;
Când scriu pe iarbă, într-o acoladă,
Taina inimi din sacru legământ.
Oaspeților să-ntind masă-mbelșugată,
Gându-n covata sufletului frământ
Și aprind stele în candelabru sfânt,
Pentru o cină binecuvântată.
Pe masă le așez cugetul răsfrânt
Peste pădurea cu-a versului mladă,
Învăluit de-al poeziei veșmânt.
La ospăț invit a rimelor gloată,
Din stihuri să brodez acoperământ,
Când plânsul îngerilor gându-mi scaldă.
DE IUBIREA POEZIEI
(sonet gândurilor înrourate)
Se scurge roua gândurilor mele
În condei, cu a inimii cerneală
Și nefericirea clipei mi-o spală,
Când mă inundă o ploaie de stele.
Dar mă înalț pe-a versului spirală,
Cu pana gândului s-ating astrele,
De dor împletit pe șirag de perle;
Năzuind o iubire ideală.
Din lacrimi stelare, scurse în cuvânt,
Transpare a poeziei lumină
Și magia ce dăinuie în descânt.
De iubirea poezie suspină
Tristeți în umbra destinului înfrânt,
Când moartea pe chip coboară.
SUFLETUL DEZBRĂCAT ÎN POEZIE
(sonet spiritului visător)
Fericit e condeierul ce-și pune
sufletul dezbrăcat în poezie,
cu primăveri pe-a gândului câmpie,
cititori în stele să-l încunune.
Pe căi celeste duce-n pribegie,
gândul înaripat de pasiune
să nu se prăbușească în genune,
și să nu vadă îngerii ce scrie.
Își leagă speranță de timp voiajor,
când se dăruiește cu spirit boem
iubirii ascunsă-n umbra muzelor.
Din cuvinte răstignite în poem
privește spiritul veșnic visător
și așteaptă dezlegare de blestem.
ZESTREA POEZIEI
(sonet de Ziua Poeziei)
Comoară de grai ne-au lăsat străbunii
În lira versului cu incantații,
Să-i crească moștenirea în creații
Și faima să-i sporească-n ochii lumii.
Au dus ecouri în graiul românesc,
Poeziei spre a-i fi sărbătoare
Ce reverberează-n albastră zare
Spre moștenitorii de neam strămoșesc.
Au însuflețit glasul poeziei
Să răsune în armonii duioase,
Pe mapamond, din plaiul României.
Din roadele în versuri generoase
Vor savura zeii pe Calea Lirei,
De la pământeni cu gânduri mănoase.
*21 Martie - Ziua Mondială a Poeziei
ÎNSUFLEȚIREA POEZIEI
(sonet creativității)
Din cuvinte ce le-am legat adesea
Cu firul de cerneală azurie,
Pe-aripi de gând se înalță făclie
Spre tărâm etern luminând cărarea.
Un curcubeu ca-n vis de reverie
Se prelinge în priviri de catifea
Și praf de stele curge-n inima mea,
Ca să-mi însuflețească poezie.
Se-ncheagă idei pe stele de gheață,
Ce-mi plimbă gândurile-n emisfere
Și-n caierul timpului le agață.
Cu muză țes veșminte în tăcere,
Pentru cuvinte ce-n stihuri prind viață,
Când spiritul renaște din mistere.
SIMFONIA POEZIEI
(sonet poeziei)
M-am îndrăgostit din copilărie,
De penelul fermecat al gândului,
Ce pictează-n culorile dorului,
Îngeri înaripați de poezie.
În zborul spre bolta Paradisului
Se-nalță gându-n ritm de simfonie,
Însoțit de muză cu fantezie,
Cuib de rime împletind poemului.
De melosul în sentimente răsfrânt
Dansează muza pe-a gândului câmpie,
Cu Soare tandru îmbrățișând Pământ.
Valsând cu-a primăverii reverie
Se leagă dragostea lirei de cuvânt,
Să-și ducă roadele în veșnicie.
21 Martie, 2021 - Ziua Internațională a Poeziei
Maria Filipoiu
vezi mai multe poezii de: maria.filipoiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.