Mai dă-mi să beau din Apa Vie
Când sunt setos.. şi inima,
Nu cântă nici o melodie..
Parc-a secat izvoru-n ea..
Parc-a tăcut şi harfa care,
În alte zile tot cânta…
Din sfintele Tale Izvoare
Mai dă-mi să beau din apa Ta…
Mai dă-mi din apa Ta cea Vie
Isuse, cât sunt pe pământ
Şi-n suflet, flori de bucurie
Să înflorească orişicând…
Cu dorul agăţat de stele
Când inima zace plângând,
Tu faci ca lacrimile mele
S-ajungă sus, la Tronul Sfânt.
Zdrobindu-mă în rugăciune,
În Faţa Ta,eu stau plecat:
„-O, Doamne! Fă iar o minune
Să fiu de Apă, săturat!”
Pustia toată mă-nconjoară..
De sărutarea Ta,mi-e dor…
Mai dă-mi în suflet, primăvară,
Să pot zbura spre cer,uşor…
Şi mângâierea cea de Sus,
Inima mea, o simte iar…
Plângănd,îţî mulţumesc, Isus
Pentru Izvoarele-Ţi de Har!
17.06.2016
vezi mai multe poezii de: danab