Ştiţi voi crinul ce străluce
În Vescopolis frumos?
Păru-i ca o rază dulce
Cinge corpu-i pînă jos.
Este tînăra Ioană,
Nimfa albă din Vardar,
E româna macedoană,
Dulce ca ceresc nectar.
Patru neamuri o reclamă,
Şeapte sate mîna-i cer.
Toţi cu toţii o aclamă,
Rază ce-a venit din cer!
Acvila lăsîndu-şi zborul,
Boabe ia din mîna sa,
Turcul părăsind Bosforul,
Vine a o vizita.
Graţiile-i sunt surate,
Poartă jocu-n jocul ei
Şi plăcerile-adorate
Zbor pe anii-i tinerei.
Geniul pe frunte-i zboară;
Peste umbre şi vulvori
Umbra-i dulce şi uşoară
E o noapte peste zori!
Buza ca mărgăritarul
Are-un fermec foarte rar,
Crez că a băut nectarul
Din al zeilor pahar.
Ochii-i sunt dulci viorele
Ce la soare strălucesc,
Genele lungi, aurele,
Răsfrîng umbre şi lucesc.
Sînu-i e o dulce floare;
Două roze pe doi crini,
Sub al amorului soare
Tremură pe dulcii sîni.
Eu mă duc, vis de dulceaţă!
Tu n-o să mă mai zăreşti.
Tu mă laşi să plec cu viaţă
Şi, vai! inima-mi opreşti!
vezi mai multe poezii de: Dimitrie Bolintineanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.