Când una după alta iubirile de tină
Şi-or desfoia obrazul în somnul meu de veci,
Când trupurile calde de dor şi de lumină
Din braţe mi s-or smulge lăsându-mi-le reci,
În marea părăsire din mine şi din groapă,
Sub lacătele morţii eu tot voi auzi
Un freamăt lin de frunză, un murmur lung de apă,
Tălăngi suind la munte ca şi în vechea zi.
Răzleţe m-or ajunge ca şi odinioară
Un drum în pacea serii cu plopii lui subţiri,
Sub sălciile boltite o straşină de moară
Şi munţii de zăpadă în toamna cu rodiri.
O troiţă uitată, un piersic plin de floare,
Un schit tăcut, poiana cu turmele de miei
Şi pe câmpie taina apusului de soare,
Icoană ţării mele din suflet nu mi-o iei.
vezi mai multe poezii de: Ion Pillat
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.