Sărman poet cu istovit răsuflet,
Plin de tristeţe, doborât pe şanţ,
Zadarnic vrei să spulberi cu-al tău suflet
Mizeria, sălbaticul ei lanţ!
Zadarnic vrei să birui nenorocul
Cu-al tău dispreţ şi, pe aripi cereşti,
Ce mistuie fiinţa ta ca focul,
Nu încetezi să crezi şi să iubeşti!
Mizeria îţi va-neca-n otravă,
De-atâtea ori, şi gând şi năzuinţi,
O să-ţi doboare visele din slavă,
Şi multe lacrimi vei vărsa, fierbinţi.
Iar când, strivit de chin, şi dând uitării
Deşarta-ţi artă, vei muri flămând,
Pe crucea ta la marginile zării
Cununi de flori or să lucească blând.
vezi mai multe poezii de: Ivan Bunin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.