«nimic nu se vibrează în pătrare»
*Dedicată Criticului Blind*
se sting luminile în tine nu-ți mai poți afișa în vitrine
coastele goale
carnea s-a transformat în izvoare
ți-ai strâns țipătul într-un albatros digerat de furtună
privirea fără îngeri în ataș
un plus de eternitate în mai puținul
clipei
experiment celest
lamela aurește timpul care ți se topește ușor
din geana duhului
și mâine a fost dimineața când o zână căzută
și-un nimb de zenit
ți-au filtrat sângele
propria foame sită incandescentă
și-a spart dinții în tine
împuținat
cu fiecare eternitate mistuită
din piramida vertebrei numeri alb ecourile vieții
chipurile ce te-au părăsit
gârbovite sub greutatea cuvintelor de fier
reverberează
triste victorii împănate cu lauri de fum
în jurul tău se rostogolesc sfere
energia lor
cu-o octavă mai jos
magnetizează literele și în tăcere
le umple de forme
tu ai pășit fără de tine dincolo de toate umbrele
oglinzile și-au macerat fotogramele
din argintiul iluziei
până și ultimul loc din care te retragi
camera secretă a inimii
a șters polenul de viu din lumină
peste drum de mine
veșnicie blândă hipnotizează
abisul
s-a născut un crist
vezi mai multe poezii de: Gerra Orivera
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Pe lamela poeziei tale , experimentul este mereu ceresc si nu e nevoie de microscop. Mereu frumos!
stomff
vineri, 27 mai 2016
Titlul este superb, pe masura continutului .
MONA
vineri, 27 mai 2016