*pereții care ne surpă*
« Dedicată Criticului Blind »
într-o cămaşă de zgură nu m-am născut
şi n-am să mor ca un deținut
prea sărac
să găsească iarba fiarelor martorii pulsului
ochii din palmă
ambasadorii întâmplării de-a fi
m-ajută să înfășor panglici de inimi împrejurul izvoarelor
detectează primejdia ascunsă de-a nu recunoaște
chipul care-mi primește binețea sărutul
uneori spaima
călcâiul se poate să fure câteva stele
înainte de săgetare trec prin inima florilor impregnat de enigmă
atâtea răscruci şi aripe frânte se ghemuiesc
în cataracta nopții
și vandalizează misterul
oglinda clipelor construiește obstinat cetăți perisabile
să m-ascund în arenă toreador
cu tauru-n gleznă
m-ar batjocori venele înnecându-mă-n sânge
până la astrul din frunte și aripile
care-și întind orizontul în piele
atât de maleabil acopăr toate războaiele cu ninsorile
râsului meu
până îmi mor toate cuvintele
înțelesurile
spulberă fețele ce și-au potrivit gura
pe țipătul meu
până l-au transformat în lumină
în urmă
izbindu-se dureros de-o pupă de flutur
ecoul repetabilei incantații produce seisme în verde
”pe crucea inimii scrumește-mă împrejurul piroanelor
să-ți fiu înviere”
vezi mai multe poezii de: Gerra Orivera
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulţumesc, Gerra, pentru minunata ta poezie adresată mie şi să ştii că la fiecare poezie eu culeg frumosul din sufletul celui ce a scris.
Te îmbrăţişez cu sufletul, GERRA.
Consideraţie...
CRITICUL BLIND
vineri, 27 mai 2016
Citit cu placere.
stomff
joi, 26 mai 2016