Sau unii au avut cumva dreptate
Unii cred ca oamenii sunt răi
și despărțiți de flori și soare.
Șapte zile.
Șapte zile pe Pământ,
vântul fără de veșmânt,
Toate toamnele zburară
E noapte de iarnă.
Hăuri negre din ceață
Degeaba
Seara asta pare caldă,
cu stele-atât de apătoase,
Restul nu mai este chiar atât de greu
Ating cerul cu privirea visătoare.
Dimineața asta, pentru că sunt eu,
Se strecoară
Se strecoară printre noi
cenușiul toamnei aste,
Culoarea toamnelor rămase
Asupra ta, cu preţ de-o clipă
vin tinereţi strălucitoare,
Ce toamnă e!
Se sparge ziua-n cioburi
și zarea nici nu știu
Nu ştiu de ce
Nu ştiu de ce mi-aduc în palmă luna
cu razele-i albastre, luate de pe cer.
Voi fi lumina vie
La capătul tunelului pustiu
te-aştept iubite, să mă ţii de mână