În ochii ei se naște veșnicie,
Unde stă un vis ascuns.
Chipul ei orchestrează o armonie
Ce mie nu mi-a dat răspuns.
Părul ei roșu cuprinde apusul,
De parcă întregul pămant se supune
Și arde-n priviri necuprinsul,
Șoptind focuri vii, nebune.
În mâna ei se frănge luna,
ca un cristal pierdut în noapte,
Iar taina ei dezvăluie una
din mii de stele fără șoapte.
Pe umeri stă o mare rece,
Ce se sparge-n valuri de lumină,
Dar marea ei de gănd nu trece
Și-mi lasă inima suspină.
vezi mai multe poezii de: Enigma
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.