Amintiri din trecut
Tristețe
de Mihaela Ianculescu
A trecut atâta timp, nu mai știu nimic de tine,
Simt atingerea pustie a singurătății
Privesc soarele, dar nu ajunge până la mine
Printre draperiile cenușii ale tristeții.
Parcă nimic nu-mi mângâie sufletul răvășit
Absența ta e prea apăsătoare, mă strivește,
Cu tine o lume de miraje am împărțit
Amintirea ei și-acum profund mă răscolește!
Mi-ai ancorat aripi într-o lume de vis
Adumbrită de geana unui curcubeu
Și i-ai construit iubirii un colț de paradis
În turnul din castelul sufletului meu.
Acum zborul se frânge printre ruine
Fantoma iubirii nisipul scormonește,
Desculță și despletită cu umbre-n privire
Își caută paradisul, dar nu-l mai găsește...
Drepturi rez. de autor
vezi mai multe poezii de: Mihaela Ianculescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.