Ştii, noaptea, când aripile oarbe cresc,
poetul stă la picioarele fecioarelor din vis;
nu-s ingeri în ceruri, doar în somnul pământesc
cineva dansează cu cerul deschis.
Ştii, noaptea luna înălbeşte pământul
şi, dezgolind visul, surâsul se deschide;
când sânii cruzi reaprind cuvântul
în palme ţin dimineţile care mă vor vinde.
vezi mai multe poezii de: Gavriil Stiharul
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
e o poezie ce m-a lasat fara cuvinte
mugur_m
duminică, 25 octombrie 2015