Horoscoape astăzi ne îndrumă sorţii,
cina rugăciunii este tot mai rară,
prin televizoare îşi arată coţii
diavolul ce urlă tragic ca o fiară.
Neştiut de nimeni merge-n veşnicie
un copil al străzii fără lumânare,
soboare de îngeri îi ţin tovărăşie
şi-l înaripează spre cereşti hotare.
Un sărman mănâncă supa lui creştină,
pe piept, el îşi face crucea preasfântă,
din puţina pâine opreşte puţină
pentru un câine frate cu privirea mută.
Ţintuit de-o cruce zgâriată-n perete,
satanişti sălbatici pe el se răzbună –
îl batjocoresc lovindu-l cu sete,
cu înjurături de Hristos şi mumă.
Câte un tâlhar intră-n puşcărie –
gând de răzbunare pentru cel ştiut,
o măicuţă simplă dă o liturghie
pentru pomenirea fiului pierdut.
Părăsiţi de rude, merg spre loc de-odihnă
bătrâni din azile, oameni fără soartă,
doar Sfânta Fecioară din cer mai suspină
şi un preot le citeşte fără plată.
Cărturarii, în letopiseţe,
cată disperaţi poveţe creştine:
sfinţii de demult ne spun cu blândeţe
să avem răbdare, căci va fi un mâine.
Ca o prorocire ne îmbărbătează
mâna lor întinsă, gândul lor frumos –
ca nădejdea noastră să rămână trează:
haideţi să mai credem în Iisus Hristos!
vezi mai multe poezii de: Gavriil Stiharul
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Şi dragostea celor mulţi, se va răci; zice Domnul Hristos la întrebarea ucenicilor... când... când va veni sfârşitul?
Greu va fi în vremurile de pe urmă dar, cine va răbda până la sfârşit, va fi mântuit, mai spune Domnul Hristos.
Oare, ce fel de oameni vor fi în acele vremuri, intreabă un apostol. Un alt apostol dă răspunsul zicând cam aşa - în vremurile de pe urmă, vor fi iubitori de bani mai mult decât de Dumnezeu; apoi... o serie întreagă de caracterizări... trufaşi, cu o singură formă de evlavie; etc.
Oare, cât mai avem... cât ne mai rabdă Dumnezeu? Nu vedem împlinite toate aceste prorocii?
Mulţumesc.
pavalachepaul
duminică, 08 noiembrie 2015