câte clipe închid inimile
în spatele bătăilor lor
câte vise se întorc în rotundul inegal al nopţilor
câte aşteptări se opresc în prag
câte mâini strâng la piept aer
câte rapsodii îngână mierlele şi sturzii de lumină
câte zile îi trebuie unui gând să ajungă aripi
câţi noi goi de noi
trecem printre alţi goi de ei
câţi avem norocul să întâlnim cu adevărat fericire
câte faruri se nasc din fiecare țărm
câte idealuri din fiecare braţ întins spre soare
câți stropi de rouă numesc între ei florile de tei poeţi
câte din toate speranțele vor fi vrut să fie
în clipa care a trecut
despre câte zări spune vântul când
ne umflă pletele de visători
câţi semeni merg mână în mână râzând
câți alții se retrag tot mai goi de tot ce-au avut
câte chitare, piane și viori
însoțesc acest suflet tremurător?
_
Copyright Mariana Fulger
vezi mai multe poezii de: mariana fulger
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.