, ulciorul amurgului
smălțuit cu susur de vid însetând buzele-așteptării
pe maluri de iască sălciile respirației tale
împart miere de fragilitate-nstelată
trestiilor somnului
îți pescuiesc înecul
în liniștea fardată cu lacrimi de dor la pândă
sub pleoape de însingurare
cu sufletul arcă
fac ocolul încordării ancorate
în pulsul imensului joc de-a moartea
singura în stare să ne țină viu plânsul neapropierii
vezi mai multe poezii de: dinu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.