, un cerc zbătându-se
în pătrata lui neîndestulare
de perfecțiune
se făcuse cub din al cărui centru lumina scotea un fel de apă
filtrată prin zăcăminte de fluturi câteodată-mi amintesc
de strâmtorile ruginii
din care o bea haiducește
sângele meu tânăr
parcă văd cum cercului acela
însetat de perfecțiune
îi constrângeai circumferința mahmură să-ți fie brâu colorat
cu globulele iubirii
vezi mai multe poezii de: dinu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.