Orbii
...
Ne ducem toți, haiduci de promenadă,
Părerile-ncolțite în surdină
Fugind ca șobolanii de lumină,
Lipsiți de ochii ce nu vor să vadă!
...
Toporul sus! Se-aude-o voce-n noapte,
Strigând la nesătui, cerând un semn,
Pus pe copacii condamnați la moarte
De judecătorul cu limbaj de lemn!
...
Călăii taie, nu știu de îndurare,
Lovesc cu sete în falnicii copaci,
Zadarnic plângem pădurea ce dispare,
Cu fiecare trunchi, tot mai săraci!
...
Zadarnic către cer se-nalță rugă,
Cerul întreabă, oare-am orbit cu toții?
Noi nu vedem cum dansează hoții,
De ce închidem ochii ca o slugă?
...
Ne pierdem vremea în cârcoteli mărunte,
Ne ducem toți, haiduci de promenadă
Părerile-ncolțite-n dos de frunte,
Lipsiți de ochii ce nu vor să vadă!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.