sun la 112
chem toate dorurile
să-mi acorde primul ajutor
nu e nimeni de gardă
mesageria bunăvoinței lipsește
un infinit de urgențe
așteaptă la rând pe un birou prăfuit
legată la ochi de povești fără nume
tastez în neștire cuvinte
cu sens necunoscut
să pot neutraliza interferențele
animalice ale lumii
la celălalt capăt al firului
se aude propriul ecou...
de-am putea apela
la orice oră mângâierile mamei
am fi salvați.
vezi mai multe poezii de: Lavinuk37
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.