14. Din jurnalul lui Dio (2)
Adăugat de: Costel Zgan

Tov.profesor Lăcătuşu a fost nevoit să umble vreo două ore cu Tomiţă pe la spital! Apoi numai dumnealui şi-un tov. de la internat au intrat într-un loc unde se bea...
L-am întrebat pa Tomiţă ce-a făcut? Peste vreo cinci zile, mâna lui urma să fie liberă. Între timp, eu, Tomiţă şi tov.profesor Lăcătuşu am vizitat Casa memorială Nicolae Iorga.Tovarăşa ghid fiind ocupată cu aranjarea unor cărţi ne-a pasat tovului profesor Lăcătuşu. Dumnealui ne-a explicat "în măsura cunoştinţelor": ce-nseamnă istoria redusă la o minte enciclopedică!
Marele istoric botoşănean, român get-beget, abia mai răsufla după atâtea titluri DOCTOR HONORIS CAUSA!
Marele UNIVERSITĂŢI ale lumii fiind fericite să-i acorde cele mai mari onoruri. Noi, şi botoşăneni şi români, eram în al noulea cer al mândriei naţionale!
2 iulie 1972. La ora 6 am plecat spre gară în două autobuze. Ne-am urcat în trenul spre Vereşti. Am călătorit toată ziua. Schimbat trenul la: Vereşti, Ploieşti -Sud şi Urziceni. La U. am ajuns la ora 2 şi 20. De aici la 5 şi 10 vom pleca spre Slobozia Veche.Din Slobozia vom pleca, în sfârşit, spre Amara! Cu autobuzele; biletele au fost plătite aici la Urziceni.
3 iulie. În jurul orei 6 dimineaţa am ajuns la Slobozia. În apropierea gării se află o staţie de autobuze.Tov.comandant a vorbit cu şoferii a două autobuze să ne ducă spre Amara. Ne-am urcat. Am ajuns în partea sud-estică a comunei Amara. Cazarea noastră urmând să fie făcută în incinta şcolii din localitate, transformată peste noapte în tabără de pionieri!
Am fost întâmpinaţi de un tov.profesor: viitor bibliotecar şi comandant-instructor al taberei.

Costel Zăgan, DEŞERTUL DE CATIFEA (14)