TROPOT DE TOAMNĂ
Plînsul norilor dă năvală cu picături iuți
Și acut răsună,pe multe poteci
Ca un tropot al unor potcove de cai,
Ce gonesc spre palatul din serai
Și ei atît de tare înfuriați,negricioși,
Tună și fugeră foarte supărați,
Că mîndru Soare vrea să îi dea uitării,
Și nu le deschide însoritele porți
Cînd bate și nici o rază,nu se ivește,
Caii norilor suflă pe nări,vîntul se întețește,
Și tropotul lor mai tare se ascute,
Dar regele soare închis-a porțile,
Că el, nu stă să asculte norii și tunetele,
Ce plîng cu lacrimi mari pe pămînt,
Și-i aude și se îndură, și se roagă la cer,
Să le dea drumul Soarele, să intre în castel
Și văzînd, bucuroase,zgubilitice cad
Pe întreg pămînt și îl premiază cu rouă ușoară
Pe a sa față și îl dezmiardă în fiecare dimineață,
Trezindu-l la acea încîntătoare viață.
DREPTURILE REZERVATE AUTORULUI
20.10.2020.
Volumul "GÎNDURI TOMNATICE"
Publicată în Antologia ''Toamna Inorogilor- EDIȚIA INOROGII DE CLEȘTAR''
Radu Dan Alexandru''Alias''-MISTERUL POEZIEI.
vezi mai multe poezii de: 0741348048
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.