M-am născut și...
Deci, trăiesc.
Mă întreb...
Mă întreb zilnic:
Cine sunt și ce scop am aici?
Știu că pare abstract
Și filozofic. Dar...,
Știu ce vreau – întotdeauna am știut –
De aceea, încerc să-mi răspund.
În fiecare zi
Îmi dau alt răspuns.
Chestia asta mă
În-ne-bu-nește!
Adică... este posibil?
Poate primi, o întrebare, sute de răspunsuri,
În fiecare zi altul?
Ajung uneori
Să mă cuprindă un sentiment.
Unul destul de ciudat
Căruia i-am căutat, zile în șir,
O semnificație. Și i-am găsit – în cele din urmă.
Confuzia; ea e cea care îmi întunecă simțurile.
Efect al căutării (răspunsurilor)?!
Dureri.
Dureri înfloresc în țeasta-mi grea.
Astfel de seri
Se închei la fel:
Adorm,
Visez,
Mă trezesc.
De aici începe o nouă zi.
La fel ca celelalte.
vezi mai multe poezii de: Adam T
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Multumesc!
Adam T (autor)
luni, 25 iulie 2016
Crești ! În vârstă, în poezie, în frumos, chiar și în durerea ta interioară ! Gândurile tale m-au pus și pe mine pe gânduri ! Frumos !
stefan doroftei doimaneanu
luni, 25 iulie 2016