Medgidia într-o zi cu ninsoare,
când canalul deţinuţilor sticlește a soare...
Canal, canal...
de sânge legionar...
Aici învăţ ce e iubirea de aproapele
de la Raluca-Maria,
prinţesa care tulbură apele
inimii mele.
Eu prins în rele...
Când voi vedea și eu soarele,
iar nu hârtopele?!
Când voi avea și eu
iubire de aproapele,
cum are ea,
inima inimii mele?!
Când voi zbura cu ea,
către stele?!
Acum îi voi cumpăra un ursuleţ și voi tăcea...
O voi privi trist, cuprins de gânduri grele...
Când voi putea fi și eu ca ea?!
Când mă voi dezbăra de cele rele?!...
Să nu mai văd răul,
să nu-mi mai judec aproapele,
să fiu ca prinţesa
care-mi tulbură apele...
Să îmi unesc inima cu inima ei
în faţa Domnului Hristos!
Să zbor prin viaţa asta rănită
către ceva infinit mai frumos!
_________________________
Apărut în volumul-samizdat „Cerere în căsătorie”, 2017.
vezi mai multe poezii de: yanush
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.