Când ne mai vedem „La Plăcinte” să-mi aduci aminte să-ți spun
de ce să te lași în brațele mele ar fi drumul cel mai bun,
de ce ai putea să semnezi în alb orice act de căsătorie cu mine
și de ce să spui „Da” ar fi cel mai bine.
Când ne mai vedem „La Plăcinte” să îmi amintești
să-ți spun cum ai putea să începi să mă iubești,
cum ai putea să mă cuprinzi cu brațele minții,
cum ai putea să-mi muști buzele cu dinții...
Când ne mai vedem „La Plăcinte” o să-ți amintesc
de ce e atât de simplu să-ți spun „te iubesc!”,
de ce florile se apleacă în fața ta, cu candoare,
și de ce vreau să te iau cu mine, pe Soare.
_________________________
Apărută în volumul-samizdat „Cerere în căsătorie”, 2017.
Apărută în Ziarul Lumina: https://ziarullumina.ro/educatie-si-cultura/lumina-literara-si-artistica/poezie-marius-ianus-122480.html
vezi mai multe poezii de: yanush
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.