202.În avion
Adăugat de: 0741348048

ÎN AVION


-SCHIȚĂ-


Era orele șapte dis-de- dimineață și tocmai ajunsesem în aeroport eu,Dan,Marian și Marilena prietena sa, cînd auzim de la megafon:
-Cei ce pleacă către orașul Berlin, sunt rugați să intre pe scuarul al treilea!
Am așteptam să treacă cîțiva pasageri ce se îmbulzeau mai ,mai să se dărîme.
Înaintea noastră stătea o fată înaltă și albă cu ochi albaștri, cu părul împletit într-o coadă de culoarea galbenă, îmbrăcată fiind într-o cămașă albă cu reverele scoase pe dinafară și într-o haină albăstrie, cu o fustă de aceeași culoare, ce venea peste genunchii dînsei,ne coordona pe toți așa zicîndu-ne:
-Pașapoartele,la control!..... după care mergeți ușor,fără grabă și fără să vă îmbulziți domnilor și doamnelor!
Dar oameni parcă nu o auzeau și tot mai supărați deveneau parcă acuma pleca avionul.
Totuși mai era un sfert de oră pînă ce pleca și noi fiind aproape de capătul culoarului ne temeam că în acest vacarm nu vom mai putea să ajungem să ne îmbarcăm.
Dar fata dinaintea noastră ne liniști spunînd:
-Stați calmi că pînă nu se îmbarcă toată lumea avionul nu va pleca....ne spuse dînsa.
După care încet,încet avansarăm cîte unul pe rînd toți prezentarăm frumos biletele și ne îmbarcarăm unul cîte unul.
Ajunserăm la intrarea în avion o altă fată cu părul negru dar scurt,de această dată ,ce avea chipul bălai cu ochii migdalați de o înălțime potrivită și ea îmbrăcată la fel,ca prima fată ne spuse:
-Vă mulțumim că ați ales acest zbor,cu compania noastră,...Vă urăm un zbor cît mai plăcut!
După care plimbîndu-se pe coridor ducea un căruț cu fel de fel băuturi răcoritoare, și de-ale gurii.
Văzînd-o Marilena,ce stătea între noi, care nu auzise ce are fata stewardesă de ale gurii.Că ea de cum se urcase în avion puse căștile pe urechi, și asculta o melodie și fugindu-i gîndul în altă parte după un minut ce trecu fata pe lîngă scaunul nostru îmi zice mie:
-Ce are stewardesa de-ale gurii ori de băut?...eu îi răspund:
-Au napolitane,croasante,de băut au sucuri,vinuri.
-M-ar interesa să iau ceva din acestea de la dinsele că o foame mi-a venit de cît am stat să aștept acest avion.
-Bine,cînd se va întoarce fata o voi opri,...îi zic eu.
-Asa să faci,...îmi zise ea pe un ton răspicat.
Și întorcîndu-se fata printre pasageri eu o opresc și îi zic:
-Stimată, domnișoară, cît costă să luăm cîteva gustări la dumneavoastră!?..o întrebai,...ea surîzătoare îmi zice:
-Șapte euro fiecare gustare,iar de vreți și sucuri vă costă un total de zece euro.
Marilena, auzind acestea se lăsă păgubașă și îmi spune:
-Nu iau și mai vreau nimica abia aștept să coborîm și să mergem la primul restaurant ce îl găsesc în cale, și să îmi iau o farfurie mare cu de- ale gurii ce mă costă un sfert din cît dau aicea,doar să înjgheb cîteva dulciuri.
-Nu mai dorim domnișoară,...și văzîndu-i expresia pe chip ca o grimasă pe sub zîmbetul ce ni-l aruncă,ca și cum îi zisem o insultă.
Cînd deodată avionul are turbulențe și o altă voce se aude zicînd:
-Păstrați-vă calmul avem cîteva turbulențe,...dară vă vom duce teferi și nevătămați la destinație.
Auzind acestea Marian începe să se panicheze zicîndu-mi:
-Nu cred că mai ajungem la sol, odată?..
-Trebuia să luăm trenul,...și eu îi zic calmîndu-l:
-Nu te îngrijora că vom ajunge la acel sol cu bine,și ne vom distra ai să vezi.
Și trecînd în viteză fata căuta să liniștească pe cei ce aveau rău, de acele turbulențe ale avionului.
Văzîndu-mă mai tare de înger îmi spune:
-Tinere,văd că ai reușit să îl calmezi pe amicul tău,nu poți să mă ajuți să mai calmez cîteva persoane?
-Da,cu mare plăcere,...îi spun eu...și ducîndu-mă în față uși la carlingă.
Am cautat să îi înveselesc și să îi întrețin cu fel de fel de glume și bancuri.
De toți începură a rîde cu gurile pînă la urechi, pînă și piloți nu se puteau abține din a hohoti.
Fiind aplaudat la scenă deschisă, de toți, mai ușor trecurăm peste problemele din avion.
După care într-un tîrziu ajunși la Berlin teferi și nevătămați, coborîrăm din el,iar pe un alt tronson la fel ca acesta care coborîsem,urcară triști alți pasageri.
Din depărtare cînd ne uitarăm la ei, asemănători ca noi stăteau la coadă, și se îmbulzeau la fel pe coridor, tot mai nervoși că nu se pot îmbarca mai rapid,și cît mai în grabă.


20.12.2020.


''SCHIȚE ȘI SCENETE"


Radu Dan Alexandru''Alias''-MISTERUL POEZIEI.


Distribuie:

  • Facebook
  • Twitter





Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.