A mea
De-ai fost cândva a mea, nu știu,
Nici nu am să știu vreodată,
Al tău eu singur vreau să fiu,
Fată!
Tu, o rază sclipitoare,
Pășești prin umbre, parcă zbori,
Un foc arde și dispare
În zori
Așa de-o viață te ferești,
Pierdută-n gloata din foaier,
Aș vrea ca tu să mă găsești,
Mai sper!
Sunt nopți cernite, cu dorinți,
Cu greu adorm și iar tresar,
Steluțe-n vis, în ochi fierbinți
Răsar
M-ai pus iar la încercare,
Eu ți-am trimis câte-un sărut
Și-am primit doar o rumoare,
Te-am vrut!
Privesc prin geamul aburit,
Pe gene lacrimi s-au uscat,
În mine totul a murit,
Păcat!
Ești aproape și departe,
Sub bolta ce ascunde-o stea,
Suferința ne desparte,
A mea!
Autor: Gabriel Stănciulescu
vezi mai multe poezii de: Gabriel Stanciulescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.