Ador abisul
căci îmi este ca un frate.
Trăiesc în el
căci mi-a fost casă
și sicriu pentru ciolane moarte.
Mi-a fost și Soare
mi-a fost și Lună,
când m-am pierdut printre străini,
mi-a fost și crin
chiar și lalea,
când m-am împletit în mărăcini.
Iar întunecimea sa
mi-a fost mai luminoasă
decât orice strop de vin,
în care mi-am înecat sufletul
și viața
și lacrimile de venin.
Poezie scrisă în anul 2019.
vezi mai multe poezii de: Narcedine
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.