Absent la toate - Caianemus
Poezie adăugată de: Caianemus

    duminică, 09 aprilie 2017

M-am născut absent la toate
Și la lumea cea de-afară –
Să mă integrez la școală
Tot mereu mi-a fost povară.

Se-ntâmpla s-adorm la școală,
Capul meu căzând pe bancă -
Când eram-n atenția toată
Nu eram deloc afară.

Mi-amintesc eu cum eram
Și ce greu mă integram -
Pot să zic că mă ratam
Dacă lumii mă dădeam!

Oricine vorbea cu mine
Auzeam ceea ce-mi zice
Dar atenție nu aveam
La ce-ntruna îmi spunea.

Nu puteam să-nvăț nimic,
Unde-eram nu știu să zic,
De visat eu nu visam,
Dar-n absență știu că eram.

Ei credeau că râd de ei,
Că sunt șmecheră ca ei,
Dar eu nu eram nimic,
Profund trăiam ca fiind nimic.

Orișicine îmi vorbea
Eu profund prin el priveam
Îl simțeam și-l auzeam
Dar nimic nu-nțelegeam.

N-am ajuns foarte departe
Fiind mereu n-această stare
C-an uitare despre tot –
Metaforic: surd și orb.

Mi-amintesc cât mă zbăteam
Să învăț tot ce îmi dădeau,
Să mă integrez cu restul
Și să înțeleg tot sensul.

Dar de-odată mă pierdeam
Ca și cum mă plictiseam
Ori că nu înțelegeam
Și vroiam ceva divers
Captivant ca un mister.

Toți vedeau că-s om normal
După corpul ce-l aveam –
Iubitor de sport și artă
Cu atenție să le facă.

M-am zbătut întreaga viață
Să învăț ce-alții învață,
Dar degeaba și-n zadar
Că imediat eu am uitat.

Am trecut școala primară
Cu ajutor mereu de-afară
Și dup-aia tot la fel
Să devin un patiser.

Abia acum eu înțeleg
De ce nu mă integrez
Și ratez lumea cea mare
Cu lumescul ce îl are.

Eu când fac ceva ce-mi place
Sunt în lume inspirație,
Altfel sunt ca și absent
Ca și cum inconștient.

Dacă la sport ei mă dădeau
Ca fiind prioritate-a mea
Mai mult ca sigur mă integram
Căci făceam ce îmi plăcea.

Muzica mă integra
Ca o școală de-o făceam,
Căci sensibilă eram
Când cu sunet mă-ntâlneam.
Când pictam, mă descărcam
Și atentă deveneam –
În lume mă-mpământam
Și ușor mă integram.

Dar cum viața-i inconstantă
Când ești mic și vrei o artă,
Nimeni să te-observe nu-i
Parc-ai fi al nimănui!

Oamenii, părinții tăi
Dacă nu-s sportivi și ei
N-o să-ți dea elan pe cale,
Să devii sportiv în viață.

La fel este și cu arta
Încurcându-ți din nou viața -
Ce cu greu îți mai revii,
Distrugându-te de mic.

Dacă lumii mă dădeam
Când detoate mă-nvățau
Eu acum nu mai scriam
Și cântam muzica mea.

M-am născut să fiu aici
Să-l exprim pe cel ce sunt
Și nu să fiu ce eu nu sunt
Arătând că asta sunt.

Am un dar lumii de dat
Ce din-nalt vine la ea,
Darul e absolvirea mea
În lumea asta ce e ea.

Înălțarea este darul,
Ce-o așteaptă ca și harul –
Căci exemplul eu l-am dat
Și până plec mereu îl dau.

Și acum mi se mai-ntâmplă
Să devin absentă-n lume
Și să nu știu pe unde sunt
Ca atunci când eu nu sunt.



vezi mai multe poezii de: Caianemus




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.