O cameră mică,
Un portret cu Bunica,
Cărți, poze și scrisori,
Și amintiri de când eram atâtica...
Icoane ce privesc arzător,
Un craniu de sticlă,
O sobă de cărămidă,
Si deși nu am plecat, începe să-mi fie dor.
Și mă gândesc cu furie, și cu teamă,
La ziua despărțirii,
Când le voi lăsa pe toate,
Și mi se va deschide o rană,
O tăietură cu o ascuțită lamă,
O amintire sumbră,
Purtată de vând pe-o geană,
Ceva ce a fost, ceva ce-o să diapară.
vezi mai multe poezii de: Stag
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.