Mă străduiesc şi eu,
Ca omul,
Să exist
Şi să am o înţelegere
Lumească.
În mine,
Oricât ar fi de trist,
Fiinţa să-şi afle
Un motiv
S-o mulţumească.
Am încercat
Din răsputeri
Să vin de hac
Trăirilor simandicoase
Care mă ard
Atât de tare,
Ca un acid sulfuric
Turnat pe oase.
Îmi pierd minutele
Citind mereu
Sau
Cercetându-mi viaţa
Când liniştitǎ,
Când plinǎ de stres
Şi,
În sfârşit,
Accept cu greu
Că nu-s modelul
De ales.
vezi mai multe poezii de: samoila
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Interesante versuri, te felicit pentru ele.
rebeca
joi, 24 septembrie 2015