Acea înfăşurare de linii
ca o curgere de ape,
coapsele întinse
pe nisipul plajei,
sunetul baritonal al saxofonului
agăţat de statueta
de jad imperial
ce dansează şi lustra,
clătinându-se
fluture orb...
Ţipă aerul, corb bătrân.
Fericirea e,
animalul de pradă
care pândeşte.
Și nu te-atinge,
ca să nu-i simţi
ghearele.
vezi mai multe poezii de: ionionescu